Katatonia – cronica de concert 2007

UN VIS CATATONIC…

Mi-au trebuit 15 ani sa astept ca un alt vis sa mi se indeplineasca ! Si cand anume ? Exact la trecerea dintre anotimpuri, anume cand am prins primele farame ale lunii decembrie pe acorduri KATATONIA si nu in pat, cu castile in urechi, ci live ! Asadar, ce ar putea fi mai frumos pentru mine decat un Dance of December Souls in prima zi de iarna calendaristica, adica 1 decembrie ! Si cand ma gandesc ca, in virtutea unui roacar suparat si izolat in muntii patriei mele, printre brazii verticali si plini de rasina metalifera, m-am conformat tuturor traditiilor, pregatindu-ma in profunzime cu o seara inainte de concert, de Noaptea Strigoilor sau a Sf Andrei, astfel :

-mi-am ascuns toate uneltele de afara pentru a nu se lupta strigoii cu ele, in jurul altor case parasite, in asa numita Joaca la Rascruci

-pentru a nu-mi fura mintile si a nu patrunde duhurile rele, mi-am uns usile, ferestrele si grajdurile blackeriste cu usturoi

-le-am pus fetelor nemaritate cate 41 de boabe de grau si busuioc sub perne, pentru a-si vedea ursitul… le-am oferit acestora pana si posbilitatea de a se uita in fantani adanci, la lumina lumanarilor tocmai de la Pasti, sa-si vad jumatatea… adica pe acei Blackheimisti disponibili

-mi-am pus noua cesti de apa intr-o strachina noua sperand ca a doua zi voi avea noroc daca voi scoate de acolo tot noua

-n-am scos gunoiul afara, n-am ranit in grajd, le-am interzis tuturor femeilor sa se pieptene, copiilor le-am spus sa puna la inflorit ramuri de mar sau prun, pentru Sorcova

-am cautat chiar si in arhive, adica Anul Nou dupa calendarul lui Burebista si Decebal, pentru a petrece Luparia, adica ziua in care lupul este atat de ager si isi poate intoarce capul atat de tare incat isi vede in intregime coada

-n-am avut curajul de a asculta ce vorbesc animalele intre ele in aceasta mistica noapte…

De fapt, am respectat intocmai toate aceste ziceri tocmai pentru a avea o zi de Sfantul Andrei cat mai buna ! Mai ales ca urma o alta seara katatonica, mult asteptata de mine, cel putin, pe 30 noiembrie, in Bucuresti.

Am facut totusi un mare sacrilegiu: am ascultat toata noaptea Tomb of Insomnia, Velvet Thorns, Without God, Palace Of Frost, The Northern Silence, Gateways Of Bereavement, Black Erotica, Love Of The Swan, Funeral Wedding, Shades Of Emerald Fields, pregatindu-ma sufleteste pentru ceea ce avea sa vina. Asadar, un ajun de Sf Andrei incantator… si cam neodihnitor. Piesele acestea imi vor fi tot timpul aproape de suflet, poate si privit prin prisma faptului ca reprezinta esenta Dark KATATONIA. Incepand cu Brave Murder Day suedezii incep sa imbine Hypnotic Dark Doom Metal-ul cu alte elemente de suprafata, mai Gothice, mai Rock si apoi chiar Pop, care ma indeparteaza fara voie de ei. Dar speram ca va veni si vremea mea, sau macar piesa mea, in seara urmatoare…

Dupa un drum infernal, adica 58 km in mai mult de 2 ore si jumatate strabatuti cu masina, intr-o circulatie incredibila, de-ti vine a-i da foc bradului lui Videanu, am reusit sa ajung la sala Preoteasa. Desi am avut zeci de incercari de a ajunge la concerte pe acolo, aseara a fost prima data cand am pasit pragul Casei Studentilor, ca parca asa scria acolo. Un filtru cuminte la intrare, inclusiv cu scanner la bilete, bratara pusa pe mana dreapta si gata, let’s rock ! Ma asteptam la cu totul si cu totul altceva, la alte dimensiuni, la alte conditii, la alte standarde ! Cu o saptamana inainte fusesem intr-o alta casa studenteasca, la Iasi. Ce mai, incomparabil ! Senzatia de claustrofobie m-a napadit imediat ! Vazusem in stanga standul de produse a lui Titus (e pretutindeni baiatul asta, cu CD-urile dupa el) si cam atat cu merchandise-ul. KATATONIA nu exista expusa (nu ii intereseaza vanzarea de CD-uri, oare ?), tricouri, bratari, accesorii personalizate… nimic. Am impresia ca existau ceva detalii cu SUBSCRIBE, trupa ce a cantat in deschidere, din Ungaria, dar n-am avut ochi pentru ea.

Cum la romani orice ora fixata nu este respectata, ABIGAIL a inceput sa cante dupa mai mult de jumatate de ora. Vreo 500-600 de curiosi i-au privit, i-au adulat, i-au apreciat. Se vedea bine ca trupa canta acasa. Nu a sunat deloc rau acest Atmospheric Doom Death Metal, bateria si chitara chiar sunau interesant. Tipul de la clape devenea insa la un moment dat obositor cu repetarile continue de ritm, iar vocea feminina mi s-a parut destul de slaba. Nu stiu cum suna in studio, dar live la capitolul voci ABIGAIL sufera. E adevarat ca nici sonorizarea nu a ajutat, dar, totusi, mai trebuia ceva acolo. Una peste alta, show-ul lor a fost peste medie, atitudinea trupetilor mai mult decat deschisa, chiar daca jocul de scena era lamentabil. Exceptie face totusi chitaristul, cel care facea si partea de voce (slab ca tonalitate si prea subtire pentru exprimarea agresiva)… baiatul era chiar meserias ! Si cam atat despre ABIGAIL.

Au urmat cei de la SUBSCRIBE, dar eu m-am dus cu doi prieteni sa bem un ceai, ca muzica asta chiar n-are nimic in comun cu nimic… Treaba lor.

Se facea 21.30, incepeau sa apara din ce in ce mai multi, am remarcat ca se iveau si veteranii, daca e sa ma raportez la varsta, plus alti fani, din ce in ce mai suparati si parca mai adevarati. La intrare am dat si peste Negru/NEGURA BUNGET, cu care nu ma mai intalnisem de ceva ani. La fel de modest si banatean cum il stiu de peste 15 ani, a trecut prin multime mai putin remarcat. Am inteles ca le merge bine cu turneele, au schimbat si label-ul, deci totul suna promitator. Cum naiba, e cea mai remarcata si apreciata trupa extrema romaneasca din lume ! Si el era acolo, unul dintre cei mai grei tipi din Scena noastra underground ! In fine, am vazut acolo si pe altii, de la Lenti pana la Coro, multi ziaristi, cu ecusoanele fluturand trufas in piept, cu tot felul de camere de filmat, aparate foto… Am vazut la standul lui Titus, la vanzare, cu doar 5 RON, un numar din Negura Magazine. Dar n-am vazut multi curiosi, poate si datorita faptului ca e veche… Dar nici sanse de a scoate un nou numar nu par a fi prea mari… Raspunsul lui Negru a fost exact ca si in cazul Kogaiononului meu : nu e mort proiectul dar cine stie cand va aparea un altul ! Nici nu stiu cine mai e dispus sa cheltuiasca 4-5 euro aici, in Romania, pentru inca un numar dintr-un magazine underground ! Iar pentru cei de afara, eu unul, chiar m-am saturat sa ma tot adresez. Dar iar am deviat. Am deja conturata o noua idee de care cred ca voi fi bucuros daca se va si intampla anul viitor : cateva tricouri cu Kogaionon, pentru putinii undergroundisti care mai stiu de acest microb de peste 12 ani…

Dar stati, nu v-am spus nimic de sala in afara faptului ca nu e spatioasa. Asta nu e nimic : fara pic de ventilatie, cu un fum de tigara insuportabil (invatati dragi promoteri bucuresteni de la organizatorii ieseni, acum o saptamana era incredibil de aerisit si placut sa stai in sala acolo !!!), cu o podea plata, fara nici un fel de nivelare (cei mai scunzi trebuiau sa-si lungeasca varfurile picioarelor), iarasi cozi la racoritoare si bere (mi s-a parut cam scumpa apa plata, ca minerala nu gaseai nici sa tragi cu pusca), canapele pe margini de parca avem un club Lounge si urma sa vina un DJ house si cam bezna. Dezamagitoare locatie, cu siguranta ca a fost prima si ultima data cand am trecut pe acolo !

In fine, cred ca se pusese de vreo 750 de fani pe acolo si urca KATATONIA. Unii mai tunsi, altii cu sapchete pe cap, intr-o explozie de tipete si aplauze din sala, cu jocuri de lumine bazate de albastru… si visul a inceput ! Dar se auzea execrabil ! Ignorand acustica inexistenta a salii, totusi ma uitam la cei cu care am venit si ne intrebam din priviri : asta e KATATONIA ? Dupa vreo 2 piese, incepe parca sa se auda ceva mai bine, dar eu venisem acolo doar pentru a respecta si de a ma intalni cu Trecutul ! Eram convins ca va trebui sa astept cateva piese de umplutura de pe ultimele lor albume pentru a-mi bucura sufletul cu macar o piesa din cele amintite mai sus, ascultate cu o seara inainte. Lus ma asigurase ca acel concert va fi unul bazat pe ultimele lor albume dar eu ma incapatanam sa cred ca vor face un melanj intre vechiul si noul KATATONIA. Nu am o problema in a astepta 2 ore pentru a ma bucura de doar 5 minute, doar sa existe. Cunosc sentimentul acesta de pe vremea cand cumparam tot felul de publicatii romanesti doar cu speranta ca voi gasi o stire, o recenzie, un interviu despre vreo trupa underground extrema… printre multitudinea de trupe Rock, Pop si Metal comerciale, cunoscute, bla, bla… sau cand intram intr-un magazin de muzica si trebuia sa parcurg mii de titluri in speranta ca gasesc si ceva undeground elitist, ca asa ii spuneam pe atunci… sau la concerte, unde, pentru o trupa, trebuia sa vad alte 10… Dar sa ajung acum sa strang latul si sa ma raportez la o piesa dintre multele piese ale aceleiasi trupe… chiar lamentabil am ajuns, pesemne. Deci venisem impacat cu gandul ca KATATONIA va canta cea mai mare parte a secventelor de pe ultimele lor 4-5 albume… Dar totusi, se terminase concertul, bis-ul regizat incepuse cu July si nimic. O prietena imi spune instantaneu ca a tras cu ochiul la playlist si a vazut ca ultima piesa din bis urma sa fie Without God. Nici nu va inchipuiti ce bucurie, ce disperare, ce speranta ! Si a fost si ultima piesa, evident ca nu a fost Without God, ci una de pe Brave, Murder, Day, cred, dar care mi-a facut totusi legatura cu trecutul, fiind una din cele agresive !

Traiam deja in trecut, Renske a terminat-o cu lalaiala aia pentru gagici HIM-iste, chitarile au inceput sa devina plangacioase, solourile lui Blackheim trezindu-ma din amortire, bass-ul vibra puternic, bateria explodase (de parca a tot asteptat vreo 2 ore acest moment), sala in delir ! Ori a fost doar senzatia mea ori chiar toata sala asta astepta ! Sa cante vechiul KATATONIA !!!! Socul a fost atat de mare si datorita faptului ca era singura piesa adevarata, dupa atatea secvente pe care nu le pot intelege, asimila, asculta… Aproape tot show-ul lor am stat pe hol, intr-un fotoliu confortabil, asteptand ca ceva sa se intample. Si am fost bucuros ca, in jurul orelor 23.00, KATATONIA a cantat si pentru mine. Sau cel putin asa am vrut eu sa cred. E adevarat ca daca e sa compar cu ce cantau odata, chiar si aceasta piesa a sunat lamentabil, vocea fiind prea palida, dar ce mai conteaza, am ascultat o piesa ! Ca si in cazul PARADISE LOST, doar chitara este cea care inca mai traieste ! Chiar si pe piesele Pop Rock acordurile chitarii erau inconfundabile ! Nenea Anders, de ce naiba ai renuntat tu si la DIABOLICAL MASQUERADE ? Unde-i Black-ul ala experimental ? Doar ritmurile astea Reggie sa fi ramas dintr-o istorie muzicala pentru care voi ridica tot timpul palaria ?

Si s-a terminat concertul : urale, filmari, fotografii, aruncari de saluturi dintr-o parte in alta… si gata. O atitudine foarte prietenoasa iar suedezii au fost incredibil de apropiati si fierbinti cu publicul, pentru o trupa ce vine de pe taramuri inghetate in cea mai mare parte a anului. Asta mi-a placut mult la ei si ii respect pentru asta ! Lumea iesise din sala ca dintr-o sauna (era deja zapuseala), majoritatea cu fete fericite, multa lume multumita, satisfacuta, incantata. Probabil ca a fost un show fain ! Probabil ca lumea va spune ca a fost de vis, ca a fost KATATONIA in Romania ! Sper sa le fi placut ! Asta inseamna ca eu am fost unul dintre putinii dinozauri care se retrage usor catre masina, isi pune de la For Funerals To Come si pana la Epistel, nu se mai opreste…

Vremuri de neinteles, dom’le ! Imi amintesc ca cineva mi-a pus acum cativa ani, o intrebare, legata de Clopotul lui Gauss si de intensitatea trairilor… Nu stiu ce am raspuns atunci, dar stiu ca vorba lui Napoleon e tare adevarata : nu-ti dai seama cat de mult pretuiesti un lucru decat dupa ce-l pierzi… sau nu-l mai ai… sau nu mai exista… Intensitate a fost si exista, traire a fost si exista, KATOTONIA continua sa existe, dar intr-un alt univers… nici macar paralel !

Si uite cum am plecat de la strigoii traditionali si am intrat intr-un nou anotimp, mai catatonic ca nicicand, fiecare in felul lui !

Nicio problema, am motive mari de bucurie : Bine ai venit, Iarna ! Si odata cu tine, Of Drynwhyl (pentru cunoscatori) !!!!

LA MULTI ANI, ROMANIA !

1 Decembrie, 2007