Artmania – iulie 2008

Inca un festival organizat de Artmania, cel de-al treilea, prin care acestia dovedesc ca stiu sa fie profesionisti (cu nesincronizari inerente).
Imi amintesc ca dupa ce s-a dat anuntul ca locatia a fost schimbata din Piata Mare intr-un cort tot din centrul orasului (o intreaga tevatura media despre cum localnicii nu se pot odihni din cauza zgomotului), am tot citit carcoteli despre acest mare dezavantaj, ca mare rusine e sa cante trupele intr-un cort! De parca la festivalurile de afara se canta in teatre luxoase!

Ei bine, acest cort a fost cred ca cea mai buna alegere si as prefera sa vad mai degraba festivaluri de acest gen in asemenea corturi, decat in suprafete deschise unde ploaia sau caldura ar putea sa fie impedimente garantate unui minimum confort. Aerul conditionat din cort a fost la inaltime, toaletele in numar suficient si curate iar scena perfecta, cu o sonorizare buna unde s-a vrut si instalatii de lumini profesionale. Ei bine, eu inca trag nadejde ca la un moment astfel de festivaluri sau concerte se pot vizualiza si stand decent, pe scaun, cu o vizibilitate buna si o auditie care nici sa supere urechea, dar nici sa o adoarma. Sa stai 7 ore in picioare este totusi un efort, cel putin pentru mine! Evident, sa fie loc si de headbangaruiala, undeva in fata, pentru cei ce se exteriorizeaza mai lesne in acest mod… face chiar bine peisajului…

Trecand peste obsesia scaunelor, nu am ce altceva sa comentez la adresa locatiei. A fost si norocul celor din sala (nu si al organizatorilor) ca au fost doar vreo 3000 de participanti fata de o capacitate maxima cu 1500 de locuri mai mare.

Am uitat totusi ceva. Prelungirea cortului, acolo unde se servea mancare si se putea fuma, s-a dovedit a fi neincapatoare in prima seara, cand afara a plouat ore bune iar majoritatea celor de acolo se inghesuiau pentru un petic de loc. Cam naspa sa mananci acolo si sa fumezi pasiv… In a doua seara s-a dovedit ca cei care stateau afara erau cam limitati de spatiu, putinele bancute fiind tot timpul pline iar bordurile erau insuficiente, probabil ca nici o ruda de-a lu’ Videanu nu ajunsese pe acolo.

Am vazut si cateva standuri cu accesorii pe acolo, mi-am cumparat cateva chestii, inclusiv noul numar din fanzinul lui Titus, Balamuc (mi-a creat o buna dispozitie fotografia lui de langa Monumentul Eroilor Neamului de pe coperta interioara, plus alte cateva comentarii simpatice… mai ales ca mi-am achizionat si varianta limitata, roz, aparuta in doar 69 de exemplare… obsedat baiatul asta de pozitii deja aceeptate si de unii preoti!… sau de cand cu drepturile celor pe invers, toata lumea trateaza subiectul cu delicatete… pana si Titus oferea un discount de 20% din pretul fanzinei pletosilor.. he, he), am vazut ca ceva miscare a fost si la vanzarea de tricouri, asa ca inclin sa cred ca s-au scos ceva bani si din aceste activitati in cele doua seri. Plus, bere, apa si sucuri la discretie… dar cam scumpe, totusi… 4 ron o apa, de ex. Ahhh.. l-am uitat pe masivul Coro (Axa Valaha) care era la datorie cu o gramada de drujbe preistorice, albume bolnave, in editii limitate, doar pentru cei mai suparati Death-eri si distrugatori de GrindCore.

Dupa declaratia organizatorilor, in fiecare din cele 2 seri, au fost peste 3000 de participanti. Dupa mine, in prima seara, vreo 2800, in a doua seara undeva peste jumatate din prima seara.
Desi nu sunt fanul festivalurilor, la Artmania vin tot timpul cu placere, pentru ca stiu ca nu iau teapa. Anul acesta teapa se poate spune doar pentru cei ce au vrut sa vada NEXUS pe scena, care nu au mai cantat din cauza unor nesincronizari logistice. Pe de alta parte, nu iau teapa dar risc sa nu mi se intample decat ceea ce estimez, foarte putine trupe in afara celor pe care doresc sa le vad urmand sas ma surprinda placut… de ex, anul trecut am venit doar pentru MY DYING BRIDE si a fost singura trupa al carei concert m-a fascinat, desi la interpretare live WITHIN TEMPTATION a fost peste, in ciuda faptului ca nu ma omor dupa muzica lor. Anul acesta am venit cu sufletul doar pentru LACRIMOSA, pe care i-am pierdut la primul concert din Romania de acum ceva ani. Doream sa ma asigur ca nebunia care a inceput acum 15 ani in mintea mea legata de muzica lui Tilo dainuie si astazi.

Prima zi a inceput cu o intarziere de vreo ora si jumatate, am inteles ca din cauza unor probleme de la reteaua electrica a orasului. Nu mi s-a parut o mare problema acest aspect, mai ales ca nu stiu cata lume ar fi avut chef de Metal la 15.30. In orice caz, aceste intarzieri nu sunt binevenite si nici nu dau puncte in plus organizatorilor, doar stiu si eu cum e sa-ti doresti sa fii punctual si nu de fiecare data sa-ti iasa, mai ales cand depinzi de altii. Oricum ar fi fost, stiam ca Primaria a impus ca la orele 23.00 sa se termine totul, asa ca organizatorii se vedeau nevoiti sa condenseze recitalurile celorlalti.
Partea buna a fost ca macar stiam cand se va termina, ca la alte festuri a trebuit sa stau pana dimineata sa vad o trupa anuntata sa cante cu vreo 6 ore inainte. Nu am fost la FROZEN DUSK dar ii vazusem tot adusi de Artmania la HAGGARD asa ca n-am pierdut nimic. SINCARNATE i-am ascultat in premiera, au sunat ok, chiar daca stilul trupei este ceva orientat spre inceputurile MY DYING BRIDE. Marius a intretinut inspirat pe cei vreo 200 de spectatori, soundul trupei fiind un Doom Death Metal foarte Atmosferic, cu o clapa ce s-a auzit din plin iar chitarile care incercau sa tina piept unei voci foarte agresive, de Death Metal curat. Nu suna deloc rau acest grup infiintat de cca un an si care a avut o gramada de schimbari de componenta, ultima noutate fiind si plecarea vocalistului Marius dupa acest concert. Dar o surpriza placuta acest grup!

Despre BUCIUM nu stiu ce sa zic, un PHOENIX mai Metalic, care si-a promovat debutul “Voievozii”, pe de o parte prea Folk, pe de alta prea confuzant pentru un Metalist. Nu a sunat rau dar mi s-a parut lipsit de vlaga, de energie, plus faptul ca viorile alea nu s-au auzit mai deloc… ceva probleme cu sonorizarea, cred.
AGUA DE ANNIQUE se pare ca a inceput cu usoare emotii insa parea foarte bucuroasa ca e pe scena din Sibiu dupa un an, a vorbit frumos si despre trupele ce urmau sa cante, a intretinut publicul cu cateva piese frumoase, care sunau exact ca pe album. Poate doar vocea masculina a chitaristului a aparut cam lipita brutal pe structura soundului. Vocea Annekei mi-a amintit de “Mandylion”-ul legendar al celor de la THE GATHERING. Oricum, s-a simtit mult mai in largul ei decat anul trecut pe scena iar trupetii (imbracati in haine de pilot) s-au straduit sa acompanieze decent o voce superba, una dintre cele mai bune din intreaga scena! A avut si un look schimbat, aparand blonda complet si cu o fustita mini. Una peste alta, nu m-a plictisit prea tare muzica olandezei (piesele lente fiind chiar remarcabile) care, desi mai are palide tangente cu Metal-ul, tinde categoric spre un Rock Pop Melancolic.

TIAMAT, sau marea asteptare! Multi fani in fata, toti ahtiati dupa caciulita lui Edlund, probabil si dupa muzica lui. Se vede ca TIAMAT este o trupa de studio… in concert nu exceleaza deloc. Cel putin vocea e fara forta. E adevarat ca nici mixajul dintre instrumente nu a fost cel mai bun (cel putin in prima parte totul a sunat naspa rau), intrucat toba si bassul mi-au sfredelit urechile iar vocea lui era mai mult decat palida. Pana si mult-asteptata “Gaia” a fost masacrata ingrozitor! Pe “The Sleeping Beauty” toata lumea dadea din cap pentru ca a recunoscut, intr-un tarziu, acordurile! Pe langa faptul ca am vazut un concert mediocru, Edlund s-a suparat pe final cand i s-a reamintit ca trebuie sa scurteze show-ul, ca nu poate canta mai mult, el fiind deja ”Connecting People”, atat de fanii care-l aclamau, cat si de vaporii de vodka din sticla cu care urcase pe scena si care se evapora de la aerul conditionat care impiedica sa transforme partea din apropierea scenei intr-o sauna comunala. Mai mult, la urma a mai si aruncat pe jos un stativ de microfon, in supararea lui neintelegand ca respectul pentru fani (incluzand si cei care au platit biletul pentru a vedea o seara Metalica, nu neaparat TIAMAT) nu inseamna doar a-ti canta piesele! Cu ocazia aceasta m-am asigurat ca TIAMAT insemna pentru mine doar “Wildhoney” si atat. PUNCT!

Acum am ajuns la momentul triumfant al festivalului, la trupa care, dupa acest show, a convins pe multi ca LACRIMOSA este o trupa dementiala, atat in studio, cat si pe scena! Gata si cu retoricele intrebari despre care e mai headliner intre TIAMAT sau LACRIMOSA! In seara de 18 iulie LACRIMOSA a sustinut un show exploziv, profesionist, plin de seriozitate, in acelasi timp plin de sensibilitate, as putea spune perfect! Un joc de lumini incredibil, un sound excelent pentru o locatie de la care nu puteai cere o acustica perfecta (anul trecut, la MY DYING BRIDE, in piata, rezonanta a fost mult palida si seaca decat acum), un Tilo in forma, o Anne parca prea in umbra (desi, cine nu stie, dupa turneul pe care l-a sustinut Tilo in Germania si Slovacia in 1993, LACRIMOSA a devenit trupa si nu proiect solo, el “rapind”-o pe Anne din echipa TWO WITCHES si de aici inspiratia si succesul trupei), trei chitaristi foarte Heavy (desi o ureche de cunoscator distingea usor lipsa maestrului Jan Yrlund) si un baterist foarte in priza. Cateva puncte forte:

1. Prima piesa din concert (dupa eternul Intro) a fost “Ich Bin der Brennende Komet”, piesa pe care am folosit-o ani de zile ca generic la emisiunea mea radio “Antofagasta”
2. Trupa a cantat o mare parte din piese de pe primele albume, cam toate acestea roind in jurul “Satura”
3. “Copycat” a fost un exemplu de determinare al unei trupe care respecta atat muzica, cat si fanii!

In ciuda unor gesticulari ridicole/teatrale ale mainilor, dar prin care se vedea cum respira fiecare ritm, fiecare acord, Tilo a reusit sa innebuneasca intreaga audienta, lucru de care m-am convins cand am iesit cateva minute in afara cortului… foarte putini Rockeri pareau dezinteresati de acest sound.
La intoarcere in sala, in dreptul intrarii, am ramas placut surprins sa vad un copil care statea langa mama lui si purta un mic tricou cu LACRIMOSA. Mi-am zis: ce parinti fanatici, il imbraca pe fiul lor cu tricouri din vremurile de glorie ale lor. Si dau sa merg mai departe, neascunzandu-mi admiratia printr-un zambet adresat lui…. Cand, il vad pe pusti ca rostea fiecare vers, canta cuvant cu cuvant, intreaga piesa. Am stat cca 20 minute langa el, stia fiecare piesa, fiecare vers, traia incredibil! La doar 8 ani!!!! Incredibil sentiment m-a incercat! L-am filmat pe ascuns sa nu-l intimidez si le-am cerut voie parintilor sa ii fac o fotografie!

Cu toata admiratia si mandria pun aceasta fotografie in fascicolul de fotografii Artmania! Am inteles ca a ajuns in cele din urma si in backstage unde s-a fotografiat alaturi de trupeti! La opt ani sa stie pe de rost LACRIMOSA? Si putin mai in spate erau cativa rockeri mai old-fashion care se intrebau “de cand e trupa asta care canta acum, ca n-am mai auzit de ea. Parca-i Falco cu fata de Manson cuminte”… Dar veteranii aveau tinte, ghimpi, plete dichisite, tatuaje, imbracati in piele, cu bocanci “supraetajati, cioc si barba aranjata, conturata”…. He, he… Rock-ul asta si imaginea lui…

Revenind la concert, nu stiu daca cineva le poate reprosa ceva lui Tilo&Co…. Nu stiu cat a fost simulare, cat a fost traire si cat a fost rutina pentru LACRIMOSA, dar stiu ca acest concert a fost unul incendiar. Poate doar faptul ca intreaga comunicare a fost in limba germana? Ar putea fi un motiv de carcoteala… Tilo a luat la un moment dat un reflector de pe scena si, imitand miscarea unui far de coasta, a inceput sa lumineze intreaga sala, apoi isi baga lumina in ochi cand tipa… teatral dar de efect!
Ma bucur ca o trupa ca LACRIMOSA a ajuns sa fie headliner la concerte si festivaluri, pentru ca acum vreo 15 ani, cand au dat primul interviu unei reviste din Romania, nu erau deloc atat de apreciati si de recunoscuti. Puteti citi interviul aici.

Acum au ajuns mari, au scos multe albume dar pentru mine istoria discografica LACRIMOSA se termina cu “Stille”. Si m-am bucurat sa vad/ascult cu proprii ochi piese pe care le iubesc:”Satura”, “Schakal”, “Alles Luge”, “Stolzes Herz” sau “Alleine zu Zweit”.
In ciuda faptului ca dimensiunea poetica LACRIMOSA de pe primele albume s-a transformat treptat intr-o oaza mai degraba simfonica, atat timp cat LACRIMOSA va sti sa faca melanjul potrivit intre vechi si nou, nu vad mari amenintari de pierdere de fani! Pentru mine a fost un concert de vis si chiar daca nu se vede atat de clar din cele scrise, am fost, raman si voi fi un fan incurabil LACRIMOSA anilor 90! De aceea am facut si “compromisul” de a purta in acea seara tricou cu LACRIMOSA! Mai ales ca au fost la un moment dat doua tricouri, unul langa altul, cu aceeasi trupa, purtate pe doi fani adevarati… doar diferenta de cativa zeci de ani ar fi putut sari in ochi. Asadar, la 23.15, dupa uzitatul bis, prima seara a festivalului s-a terminat.

A doua zi i-am vazut pe LACRIMOSA plimbandu-ne prin centrul Sibiului, Tilo purtand un baston teatral ce atragea privirile trecatorilor iar ceilalti componenti impreuna cu stafful tehnic raspundeau decent si civilizat tuturor zambetelor primite de la rockerii de pe terase. Un comportament normal pentru o muzica anormala… cum ar putea spune cei mai putini dintre noi… sau cei mai multi dintre ceilalti!

Sambata, zi foarte calduroasa, noroc cu acel cort! NEXUS nu a mai cantat, dupa cum v-am spus. AVATAR a urcat pe scena si am decis sa ma retrag pentru urmatoarele 40 de minute, caci Metal Core-ul spre care a deviat de ceva vreme trupa nu ma misca absolut deloc. Mai ales ca ii vazusem la Iasi si nu mi-au placut deloc. Dar, surpriza! Un Death Metal exploziv, cu o voce excelenta, foarte dinamic vocalul pe scena, cu riffuri ucigatoare si baterie tehnica! Asadar, AVATAR s-a intors la origini, la adevaratul Death Metal! Excelent show, excelent sound! Si am vazut ca aveau si un numar de fani sesizabil in fata, care i-au incurajat pe trupeti pe durata intregului concert! Felicitari, AVATAR! Welcome in our club again!

NEGURA BUNGET… cel mai impunator nume din intreaga scena Metal autohtona! Au venit, ne-au incantat cca 40 de minute si au plecat! Eu tot nu-nteleg: de ce o asemenea trupa nu are parte de cel putin o ora intr-un festival ROMANESC? Sau macar dreptul la un bis? Nu i-am mai vazut live de peste 2 ani si pot spune ca au progresat mult, atat ca virtuzitate, tehnicitate cat si ca prezenta scenica, supliciile folclorice (fluier, toba, toaca) avandu-si dimensiunea atmosferica dorita. Parca si keyboard-ul se auzea mai bine iar trimiterile chitarilor spre GODS BLACK! YOU EMPEROR par a fi din ce in ce mai vizibile! Asadar, un Black Metal executat magistral, in fata unui public doritor de mai multe piese dar setlistul fusese pregatit si asta e. Oricum, bannerul cu NEGURA BUNGET a stat intreaga seara deasupra scenei, indiferent de ce trupa a cantat, adica sa se stie care a fost trupa cea mai buna!

In pauza am tras o fuga pana-n camera iar in lift m-am intersectat cu Liv Kristine, care cobora intr-o rochie cu trena, de efect pentru un concert.
Dar sa vedem cu ce se mananca LEAVES EYES pe scena: un Gothic Metal bazat pe vocea ei, un sound mai mult decat comercial si simplist, care nu impresioneaza cu nimic. Dupa primele doua piese mi-am amintit de vremurile de inceput (a se citi de glorie) cand THEATRE OF TRAGEDY venea categoric cu un debut de exceptie, acolo unde vocea lui Liv contrasta magnific cu cea a lui Rohonyi! A fost un show mai degraba de promovare a trupei, unde interventiile sotului ei, Alex Krull, au reusit, in cele din urma, sa dinamiteze publicul. Au fost si doua bisuri, cam exagerate si cam implorate de trupa, care i-au pregatit pe cei din primele randuri de ceea ce avea sa urmeze…

ATROCITY, un nume mare in trecut, probabil un nume si mai mare dupa “Werk 80 II”, dar nu pentru mine. Am tot asteptat, sperat sa cante ceva de pe “Blut”, sau “Hallucinations”, dar nimic. Un show in care am vazut cum unii suparati de la NEGURA BUNGET se discomaneau in ritmuri disco/pop, dar in varianta Metal/Rock. ATROCITY a devenit o trupa de cover-uri iar piesele cantate, desi foarte cunoscute in anii 80, se pare ca se bucura si astazi de un mare succes, mai ales in fata fanilor Metal! Jenant, penibil! Mai ramane sa-i vad pe DEPECHE MODE sau AHA cantand piese CARCASS sau DIMMU! Alex are o voce agresiva dementiala insa cand o ia pe tonalitati joase, nici ca se mai aude. Asa s-a intamplat si acum: la LEAVES EYES chiar l-a ajutat sound-ul, la ATROCITY parca nici nu conta. Am vazut multa dezamagire in ochii Metalistilor care s-au retras spre iesire inca de la primele acorduri, in speranta ca poate au de ce sa se intoarca. Si chiar n-au avut de ce. Apreciez deschiderea si entuziasmul lui Alex, care a tinut sa sublinieze ca atat mama cat si bunica lui sunt nascute in Sibiu, a facut un show de unul singur, doar ca la ATROCITY a dat-o rau in bara!

Cei mai incantati de muzica ATROCITY par sa fi fost jandarmii si oamenii de ordine de acolo, care tineau ritmul cu mare aplomb, pe un DEPECHE MODE metalic foarte exploziv! Sunt convins ca cel putin 1-2 din acestia au luat teapa cumparandu-si alte albume ATROCITY mai vechi, in speranta altor cover-uri Pop! Sper sa fi gasit pe “Blut”, he, he! Dar uite asa se vind CD-urile, mai din greseala, mai din necunoastere, mai din compromisuri cu muzica, cu fanii, cu tine insuti… Ar mai fi de spus ca Alex a luat doua fetite pe scena pe care le-a invitat sa danseze pe o piesa, in final aparand si un Mitica, usor turmentat si cu berea in mana, care incerca sa danseze cu una dintre fete. Au aparut imediat oamenii de bine si l-au scos de pe scena.

A mai fost si GAMMA RAY, am inteles ca fanii au fost multumiti de prestatia nemtilor. Pentru mine GAMMA RAY se termina dupa doua piese… restul e repetitie.

ARTMANIA SIBIU 2008 a fost un festival reusit, cu organizare profi (exceptiile naspa fiind intarzierea din prima zi, sonorizarea modesta la unele trupe si absenta NEXUS), cu o locatie excelenta, insa mult mai slab ca feeling si ca alegere de trupe decat cel din 2007, cu un public mai putin numeros si cu mai multe critici din partea fanilor. Pentru mine, pe langa confirmarea unui LACRIMOSA elegant (prima seara), a venit ca mare surpriza si recitalul NEGURA BUNGET (a doua seara)!

Trebuie sa tinem cont si de faptul ca in acest an oferta concertistica a fost mult mai bogata ca in anii precedenti iar buzunarul Rockerului nu este nelimitat! Mai mult, organizarea a doua festivaluri, la interval de doar o saptamana, in acelasi oras, pe aceeasi audienta, a dus la o disipare a spiritului de unitate, care nu poate decat sa strice pe viitor! Dar chiar si asa, important este ca ARTMANIA continua sa existe! Sunt convins ca anul viitor va aduce si alte trupe interesante, pe langa altele de umplutura… dar asa e la festivaluri, trebuie sa aduci pe cat mai multe… din cat mai multe genuri! Nu toata lumea e fan METALLICA si e capabila sa stea online oricand e posibila o noua suplimentare a biletelor pentru a-si cumpere bilet, indiferent de pret. Cum muzica se poate incarca free de pe internet, acum aspiratia omului sec XXI este sa poata sa-si vad trupele din adolescenta cu proprii ochi, eventual cat mai aproape de scena!
Ce ne va mai oferi viitorul peste 20 de ani? Sa putem canta alaturi de trupele preferate pe scena, oare?

Iulie, 2008