DOWNFALL OF NUR „Umbras de Barbagia”

Este clar ca anii 93-96 au fost anii emblematici ai unui sound Metalic ce a revolutionat si apoi a inspirat cam tot cea ce tine de undergroundul avangardist. Pentru mine reperele sunt multiple, de la KATATONIA, BURZUM, MONUMENTUM, IN THE WOODS…, ARCTURUS sau SADNESS pana la MANES, ULVER, VED BUENS ENDE sau BEYOND DAWN. Astazi traim alte vremuri, cu alte sonoritati.
De ce am inceput in acest mod? Pentru ca avem pe acest album aroma unui sunet de acum 20 ani, ce penduleaza intre demo-ul si primul album IN THE WOODS (ca structura compozitionala)…, ceva interludii ULVER (ambient), chiar BURZUM (agresivitatea vocii) dar si cu ceva pasaje ce-mi amintesc de ecourile “The Mantle” (AGALLOCH). Proiectul de fata a fost creat de Antonio Sanna si il are invitat pe parte de voce pe Dany Tee.

Este ciudat cum acesti adolescenti au reusit sa incropeasca atat de reusit un album atmosferic, cu o muzica atat de variata, cu tot felul de instrumente care dezvolta un fel de aura Pagan ce se imbina inteligent cu fazele extreme. Dupa un intro destul de dark, “The Golden Age” vine cu aproximativ 18 minute de tot ce e mai frumos: pian, vioara, instrumente de suflat Folk, percutie minimalista, chitara acustica si keyboard atmosferic… dupa care rabufneste intr-un Metal parca prea zgomotos fata de ce auzisem cu 5 minute inainte, osciland de la melodie si mult Epic la Fast si Agressive Black Metal, cu voce disperata gen Varg (BURZUM) sau Jan Kenneth (ITW…) pe “Isle Of Men”. Inteleg ca Antonio s-a nascut in Sardinia si in urma cu 7 ani s-a mutat in Argentina si de aici pleaca temele conceptual ale trupei. Desi e la varsta majoratului, de unde si pana unde sa scoata Antonio astfel de muzici astazi? Poate o fi fiul vreunui prieten de-al lui Roberto/Avantgarde si i-a intiparit in minte atmosfera muzicala underground de acum 20 ani! Hmmmm.

Mai stiu ca a mai scos un demo si un EP din 2013 incoace, plus ca mai colaboreaza si cu alte trupe obscure. “Downfall of Nur” este o piesa la fel de impozanta, cu multa vioara la inceput si apoi voce agresiva, pe un fundal atmosferic foarte bine construit, in cca 10 min. “Ashes”, in ciuda celor 14 minute, este o secventa cam lungita cumva, unde interludii de vioara comunica parca mult prea mult cu cele ale bateriei cam repetitive, in ciuda unei amprente Progressive pe fundal care da bine. “Umbras de Barbagia” incearca sa aduca ceva nou sunetului care incepe deja sa sufere prin repetivitate, chit ca dimensiunea epica persista in arome catchy. De fapt, acum, reascultand albumul, imi amintesc ca o voce la fel de tipata si nebuna se putea auzi acum 20 de ani pe “Jormundgand” al vikingilor nordici HELHEIM. Nu stiu, ascultarea acestui album m-a trimis cu gandul la vremurile de inceput IN THE WOODS…, dar parca cu o usoara stangacie in materie de inovatie, vezi cazul DARKWOODS MY BETROTHED, dar cu un sunet digital superior (ca astea-s vremurile) si cu un mix interesant de Black Metal nordic (amprenta Cold Dark) cu Folk exotic (se simte influenta mediteraniana, heh). Dar, pe de alta parte, poate chiar asta e farmecul si identitatea DOWNFALL OF NUR.