O misiune timbrata…
O misiune timbrata…
Si a fost si ziua mea. Mult mai putine telefoane, mult mai putine sms-uri, ceva mai multe emailuri, mult mai putin zgomot ca in anii precedenti. Si a fost bine. Pana si papionul indivizibil si-a facut treaba discret.
Ma luase totusi o melancolie, o puternica nostalgie a vremurilor cand totul se comunica prin scrisori sau telefoane fixe. Acel postas care introducea in cutiile postale din scara blocului o gramada de scrisori, ziare, plicuri, pliculete. Dar si nostalgia vremurilor cand lipeam timbrul pe plicul ala alb, dupa care puneam scrisoarea in cutia postala.
Si uite asa, usor pe ganduri, amintindu-mi de vremurile de odinioara, primesc un email de la o adresa necunoscuta (ceva litere ce se asociau parca cu Laponia), alaturi de textul:
“Buna Doru,
La Multi ani! Sa ai parte de tot ce-ti doresti si sa fericesti pentru a fi fericit!
Altfel, maine, la ora 12.00, sa fii la ghiseul 1 de la oficiul postal din localitate, pentru ca vei primi o misiune pe care m-as bucura sa o accepti si sa o duci la bun sfarsit.
Cu drag,
Mos Craciun”
Ciudat email! Ma gandeam ca e un spam… dar era adresabil, caci se vorbea de ziua mea. Apoi m-am gandit ca o fi vreo farsa facuta de vreun prieten. Dar ceva din mine imi spunea ca ar trebui sa merg acolo. Destul de incitant sentiment, heh. Toma necredinciosul din mine nu a inchis un ochi toata noaptea, facand scenarii peste scenarii…
A doua zi, la ora 12 fix, sunt la Posta Romana. La ghiseul cu pricina, vad un plic. Nimeni in jur, ma apropii de el si vad scris la destinatar: “Pentru tine”. La expeditor, “Mos Craciun”.
Mdea, era clar, caterinca pe fata, oi fi la camera ascunsa. Dar mi-am spus, hai sa le fac jocul, doar sa ma controlez asa, palmat. Deschid plicul calm si gasesc in el o scrisoare scrisa cu un scris de mana foarte frumos:
“Doru,
Iti multumesc ca ai acceptat invitatia mea. Nu esti la camera ascunsa si nici vreun prieten nu ti-a facut vreo farsa.
Ti-am urmarit activitatea in ultima vreme si am vazut ca ai fost destul de agitat, mai ales de cand ai luat decizia sa-ti inchizi contul personal de FB. Unii ti-au scris deja iar altii o vor face zilele viitoare, fiecare cu propria parere, pro sau contra deciziei tale. Tu ai facut ceea ce ai simtit si cum nici o zi nu seamana cu alta, nici deciziile nu sunt identice. Daca e mai bine pentru tine asa, bravos. Daca vei vrea sa te intorci, activ sau pasiv, dar sa existi virtual, o vei face cand vei considera ca merita. La fel si cu DBE-ul.
Apoi te-am vazut nelinistit de ziua ta, cu papionul ala care devenise agonizant pentru tine. Ti-am citit randurile tale si mi-a placut enorm ca la urma ai postat acele cuvinte scrise de mana. Da, in acel moment am decis ca cel mai intelept lucru pentru mine, in calitate de Mos Craciun, este sa te imputernicesc pe tine, anul acesta, sa faptuiesti un lucru care, an de an, este dus la indeplinire de persoane alese pe spranceana, de prin toate colturile lumii: colectarea tuturor scrisorilor adresabile lui Mos Craciun, pentru seara/noaptea de Ajun.
Asadar, incepand din acest moment, timp de zece zile si zece nopti, te deleg sa faci public faptul ca asta e misiunea ta si ca esti devotat trup si suflet acestei cauze!
Iar cei ce asteapta cadourile de la mine, sau dorintele pe care urmeaza sa le indeplinesc, sa-ti trimita in urmatoarele zile o scrisoare cu scris de mana, cu toate doleantele lor. Datoria ta este sa le primesti pe adresa pe care o vei comunica, sa verifici daca sunt scrise de mana (dar nu le citesti), sa le sortezi in functie de tara, de varsta si apoi le pui in ordine alfabetica. Dupa care, in seara de ajun, lasi sacul cu ravase undeva langa hornul casei (daca nu ai horn construiesti unul rapid) si sa nu te prind ca tragi cu ochiul! Si asigura-te ca bradul impodobit sa nu fie de ala taiat din padure, numai bun de arac la rosii peste doar cateva luni! Daca faci totul riguros si in timp util, imi va fi si mie mai usor sa le transform in realitate, in acea noapte magica!
Daca in urma anuntului tau nu vei primi nici o scrisoare, inseamna ca nu exista Mos Craciun. Daca primesti una singura, atunci eu exist. Daca primesti mai multe, inseamna ca Mos Craciun este in fiecare suflet. Si atunci misiunea ta si datoria mea vor fi indeplinite!
Nu uita, nu e nimic virtual, nu e nimic doar in capul tau… este un fapt real, la fel ca si plicurile pe care le vei tine in maini! Sa nu te prind ca te amagesti cu scrisori virtuale sau semesuite, texte de alea copy-paste din Windows si apoi scanate si printate, complet depersonalizate si lipsite total de aroma magica… sau sa crezi ca exista Mosu’ de pe Facebook sau Mosu’ online, ca alea-s doar imaginatii mercantile ale unor persoane inca singuratice, incapabile inca sa-si umple intregul timp avut cu lucruri interesante… dar ma bucur sa vad in fiecare an cum, una cate una, aceste persoane incep sa-mi scrie de sarbatoarea mea, punandu-si dorinte. De fapt este sarbatoarea lor, doar ca poate ca inca nu venise timpul sa accepte asta. Deci exista bunatate in fiecare suflet, exista copilul in fiecare din cei ce traiesc pe planeta voastra, doar ca unii se deschid mai greu…
Trag nadejde ca esti pe atat de serios si silitor pe cat ai dat senzatia prin faptuirile tale de pana acum. Si nu te opreste nimeni sa-mi scrii si tu ce ti-ai dori sa-ti aduca Mosu’, poate cine stie!
Spor la treaba!
Mos Craciun”
Am citit, recitit aceste randuri, m-am tot gandit ce sa fac, daca va trebui sa fac acest pas. Sau nu. Si, intr-un tarziu am spus: da.
Nu am stiut cum sa comunic ce am de facut, asa ca am postat intreg mesajul. M-am dus la mama mea (care in martie va atinge pentru a 9 oara varsta de 9 ani) si i-am povestit despre scrisoarea primita. Am intrebat-o daca va scrie si ea cateva randuri Mosului. Si mi-a spus ca are timp sa se gandeasca, dar ca imi va trimite ceva pe sms, sa afle lumea ca, desi are o varsta venerabila, stie sa umble cu telefonul mobil (are de fapt 3) si ca face tot felul de fotografii pe care si le salveaza in memoria aparatului, urmand sa se uite la ele de fiecare data cand i se face dor. Si imediat cum am plecat de la ea am primit o fotografie cu una din florile din balconul ei, probabil floarea ce-i place cel mai mult. Astfel am inteles legatura (din capul ei) dintre Mosu’ si fotografie: ambele ofera bucurie, ofera fericire… ne face sa zambim, sa fim mai relaxati, mai buni, mai atenti la ceea ce exista in jurul nostrum.
Nu m-am putut abtine si am postat-o sa o vedeti si voi:
Asadar, inchei aici, ca vreau sa ma apuc sa-i scriu si eu lui Mosu’ imediat… daca aveti dorinte, daca vreti sa oferiti bucurie celor dragi voua, daca vreti sa va bucurati, daca vreti sa retraiti vremurile cand scrisoarea cu timbru insemna adevarata si sincera comunicare, in varianta vintage… sau daca nu ati avut pana acum sansa sa o faceti datorita modernitatii dar ati vrea sa il faceti sa zambeasca si sa fie fericit pe copilul din voi (chiar doar pentru durata scrierii unui mesaj), puteti scrie cu incredere cateva randuri (dar de mana) lui Mos Craciun! Puteti sa povestiti in scrisoare si ce v-a placut din anul ce se va termina in curand, ce anume v-ati dori sa se continue sau sa se schimbe in anul ce vine, ce ar fi frumos sa se intample in 2014, atat voua, cat si celorlalti. Sau orice nebunie ce va vine in minte, caci a fi copil inseamna a fi nebun… nebun sa fii liber!
Daca vi se pare aiurea intregul text sau ideea in sine, atunci incercati voi sa faceti ceva cu adevarat frumos inainte de Craciun, pentru ca Mosu’ vine la toata lumea, in fiecare an… doar ca unii refuza sa-l primeasca! Poate ca anul asta acest mesaj va reusi sa sparga portile ferecate din interiorul nostru, porti care ne alinta prin facilitati comode, confortabile, ultra-mega-rapide si pline de proximitate…
Daca nu mai vedeti rostul postasului cu tolba plina de scrisori (avem deja o gramada de alternative de comunicare moderniste, pline de socializare si raspuns imediat), puteti sa acordati o sansa Mosului sa (re)vina in casele si sufletele voastre! Dar pentru asta chiar trebuie sa faceti pasul, adica sa scrieti scrisoarea cu pricina.
Una din adresele pe care puteti sa trimiteti plicul este: Kogaionon (Subiect: Mos Craciun), OP4, CP 150, 720330, Suceava.
Va multumesc anticipat pentru deschidere si va asigur ca va exista si o continuare, daca va fi vointa si dorinta. Dar toate la timpul lor.
Cu drag, Doru
Astazi, luna 12, vineri 13, 2013, ora 13:13